siflánt

siflánt
adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflántã; pl. n. şi f. siflánte

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • siflant — SIFLÁNT, Ă, siflanţi, te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de… …   Dicționar Român

  • sibilant — SIBILÁNT, Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (şi substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană şuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Trimis de …   Dicționar Român

  • siffler — [ sifle ] v. <conjug. : 1> • XIIe; bas lat. sifilare, class. sibilare I ♦ V. intr. 1 ♦ Émettre un son aigu, modulé ou non, en faisant échapper l air par une ouverture étroite (bouche, sifflet, instrument). Il sait siffler, il siffle très… …   Encyclopédie Universelle

  • asibilare — ASIBILÁRE s.f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influenţa vocalei e sau i care urmează); asibilaţie. – v. asibila. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASIBILÁRE s. (fon.)… …   Dicționar Român

  • şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”